Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Medic român în Germania: „Nu am plecat pentru a aduna mulți bani, ci pentru că nu am știut să mă comport într-un mediu în care mita este o experiență zilnică”

Medici chirurgi

Foto: Guliver Getty Images

Predând cursuri de limba germană, am întâlnit în ultimii ani medici specialiști sau rezidenți care învățau limba germană pentru a pleca din țară. Cu o parte din ei țin legătura și acum.

Unul dintre medicii despre care vă vorbesc, devenit între timp un chirurg apreciat la o clinică în Germania, a plecat din Timișoara în urma cu 10 ani, dar este mereu preocupat de tot ce se întâmplă în țară. Cred că majoritatea celor plecați sunt încă atenți la realitatea romanească, deși nu mai sunt în mod direct afectați. Când sunt proteste în țară, mă sună și îmi spune că este sufletește alături de cei care ies în stradă. Îl simt preocupat, îmi spunea la un moment dat că dacă ar avea la ce să pună umărul s-ar întoarce în țară.

Odată, vorbind cu el, mi-a spus: „Să știi că nu am plecat pentru a aduna mulți bani, pentru a face avere, am plecat pentru că nu am știut să mă comport într-un mediu în care mita este o experiență zilnică. Să știi că pentru medicii care nu și-au frânt coloana vertebrală a primi bani în plic de la pacienți este o umilință, este un act degradant. Cum să ai sufletul să primești bani de la oameni bolnavi si necăjiți? Eu nu pot face asta și am ales să plec! Pentru mine performanța medicală autentică presupune și performanță umană. În medicină, dacă nu știi să rămâi om, să ai suflet, oricât ai fi de bun, tehnic vorbind, nu ești întreg. Empatia și respectul față de fragilitatea și nevoile aproapelui sunt în medicină chestiuni vitale. Pacienții din România, când intră în spital, au nevoie disperată de o vorbă bună. Când gasesc medici umani, au sentimentul că l-au prins pe Dumnezeu de picior, se minunează. Pacienții români nu au doar stresul propriei boli, a temerii că nu se vor vindeca, mai au și stresul de a fi preocupați cui și cât să ofere, de la asistentă, până la anestezistă și la medicul profesor. În loc să se liniștească, ei trăiesc într-o continuă stare de alertă și neliniște. Oare am dat suficient? Am dat cui trebuie? Dacă ma lasă de izbeliște?”

„Vezi, îmi spune medicul, asta e atmosfera de spital. Ca pacient, ești mereu nelinștit, iar ca medic în România, dacă nu ai psihologie de lup siberian, daca nu te loghezi la sistemul șpăgilor, trăiești cu banii mereu numărați. Un medic se formeză investind în sine pe termen lung, învățând pe rupte. Maturitatea profesională, mai ales când ești chirurg, o atingi abia pe la 50 de ani. Nu este ușor deloc, procesul de formare este foarte lung, sau mai bine spus el se încheie cu adevărat abia la ultima spovedanie.”

Îl ascult uluit, deși stiu că are, din păcate, dreptate!

- Vrei să îți spun cum este în Germania?

„Nici aici nu este totul roz, medicii nu sunt, neparat, mai buni profesioniști, dar niciunul nu-și permite să ceară bani pacienților. Muncesc de îmi sar capacele, ajung uneori la epuizare, dar nu sunt umilit nici de pacienți și nici de sistem. Și aici se moare, dar mori când Dumnezeu nu îți mai dă zile, se moare demn, se moare, ca să zic așa, pe muzică de Bach. În România poți muri cu zile, iar dacă nu cunoști pe nimeni, daca ești cu bani puțini și fără pile, mori umilit ca un câine. Știi ce este și mai grav? Că dacă mă întrebi pe mine, nu prea văd o îmbunătățire a sistemului pentru cel puțin 10 ani de acum înainte. Măsurile bune, chiar dacă s-ar lua imediat, au nevoie de timp pentru a-și produce efectele. E trist, să nu ne facem iluzii.”

Mai sunt, într-un sistem atât de bolnav, cum este cel medical, și oaze de normalitate, insule de lumină, medici profesioniști și umani, dar sunt atât de puțini, încât te minunezi când îi intâlnești și nu au, spre nenorocul nostru, puterea de schimba, doar ei, atât de puțini, ceva ce trebuie schimbat și resetat radical. Suntem la mila lui Dumnezeu: în medicină, în agricultură și în școli.

Dată fiind această realitate sumbră, dacă nu pentru mine, atunci pentru copiii mei, am datoria de a ieși în stradă pentru a protesta. Altfel nu pot aștepta nimic bun nici peste alți 30 de ani.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Paul check icon
    România a pierdut mulți oameni de valoare pe motivul asta... românesc. Eu sunt convins ca alte popoare ii luau pe vinovați cu furci și cu topoare decât sa plece capul și sa emigreze din țara...
    • Like 2
    • @ Paul
      Da... atunci când „vinovații” sunt în minoritate... dar ce te faci într-o țară în care cei cinstiți sunt minoritari?? Nu ai altă soluție decât să pleci, Altfel te iau ei în furci.
      Amploarea fenomenului mitei și corupției din România este inimaginabilă!
      • Like 3
  • Nume check icon
    In sfarsit un articol adevarat, clar, concis si direct la subiect. Cred ca cel mai bun articol scris in ultima perioada pe republica.ro, Felicitari dl. Neidoni!
    Din pacate acesta este adevarul in acest moment si inca o data se reduce la mentalitatea feudala pe care o avem si cu care am fost crescuti. Si nu are nici o legatura cu nivelul salarial si poate nici cu conditiile de munca - destul de precare totusi - ci cu sistemul in care cine "pupa inelul" obtine lucruri.
    • Like 3
  • check icon
    În finalul aceluiași articol, din republica.ro:

    Dată fiind această realitate sumbră, dacă nu pentru mine, atunci pentru copiii mei, am datoria de a ieși în stradă pentru a protesta. Altfel nu pot aștepta nimic bun nici peste alți 30 de ani.”

    Și aici sînt pastile.

    Una din căile de-a diminua angoasele noastre existențiale este de-a ne strădui să dăm ascultare celor DOI Dumnezei.
    Primul e cel de sus, iar al doilea:cel reprezentat de regulile sociale.

    Din experiență proprie, altminteri de privitor, nu de practicant), dăm mare atenție respectului de reguli. De 'comme il le faut'. Ori de cum am apucat / cum ni s-a zis că e bine.
    În paralel intervine și-un trend oportunist, întru social, care ne face să devenim partizani ai protestelor stradale din prezent.

    Cam așa și dl doctor.

    Altminteri, eu privesc amuzat pretenții (altminteri ele-s de ochii lumii), cu grija de viitorul copiilor noștri, respectiv ca țara să se schimbe în bine.
    • Like 0
  • check icon
    „parere-bisturiu”

    Eu unul aș trata cu prudență zisele acelui medic.

    La această afirmație, mă simt dator cu două precizări.

    a.
    Ființa omenească are nevoie de atitudini (ale lui) ferme.
    Pro sau contra a ceva.
    Să iubească ori să urască.
    Să aplaude zise precum acelea din articol ori să le huduie.

    b.
    Încă din titlu, ca psiholog ratat ce mă aflu, văd formularea
    „„Să știi că nu am plecat pentru a aduna mulți bani, pentru a face avere, am plecat pentru că nu am știut să mă comport într-un mediu în care mita este o experiență zilnică....”
    [Se continuă apoi: `Să știi că pentru medicii care nu și-au frânt coloana vertebrală a primi bani în plic de la pacienți este o umilință, este un act degradant. Cum să ai sufletul să primești bani de la oameni bolnavi si necăjiți? ” etc}

    Cu vorbele-mi de aici mă aflu de toate, mai exact sens negativ.
    Contrazic din senin vorbele unui așa ins de treabă... Căci uite cum numai poate dumnealui de grija necăjiților (de parcă-n Germania ar rezolva multe, în acea direcție... românească).

    Dar.
    Din cîte mă pricep eu la omenesc, la viață în general, vorbele mari au fost inventate ca pure instrumente persuasive, respectiv cu scop de minciună care face bine la suflet (al nostru).
    În opinia mea, dl doctor de aici nu face excepție, în a vîntura vorbe mari.

    Care vorbe mari, conform fiței postului lor, au menire a masca inavuabilele care ne mînă-n acel discurs.

    Nu-i simplu a vedea pe cele ale dlui doctor din articol, dar în ce tip de direcție merg acele măreții pot ghici cu iuțeala răspunsului la adunarea unu și cu unu.
    Simt că-i vorba și de un ceva moștenit, din familie. Vreun diealist pe-acolo, care s-a bătut cap în cap cu dorința individului de-a lăsa baltă necivilizația de la noi.

    Zic și eu, nu dau cu parul...
    • Like 1
    • @
      Delia MC Delia MC check icon
      Așa simțim câteodată nevoia să aruncăm un pic de noroi pe unii care mai au coloană vertebrală!
      Păi nu-i deloc singurul! Din medicii străini din Germania românii sunt cei mai mulți, "numai" vreo 32%. Numai că n-au timp de scrieri.
      Sistemul de sănătate român e putred, cine vede asta și nu poate să deschidă buzunarul sau lucrează doar în privat sau pleacă. Acum nu se mai pleacă pentru bani (se pleacă încă, nu cum spunea dna de tristă amintire Lia Olguta Vasilescu) ci exact pentru asta.
      Mai există oameni verticali pe lume, care preferă să se chinuie o vreme decât să aștepte să fie pervertiți de sistem. Nu știți ce înseamnă să pleci ca medic nefiind vorbitor nativ? Vă spun eu: luni și ani petrecuți transpunand medicina în altă limbă și adaptându-te la alte cerințe și asta pe banii tăi, nu-ți dă nimeni un sfanț. Pentru a intra in piața muncii se susține obligatoriu un examen incredibil de greu cu rată de promovabilitate de vreo 30-40 % din prima. Și asta pentru că aceea e medicină adevărată, pe care orice medic normal visează sa o practice, axată pe Pacient și nu pe șpagă și orgolii. Căci la origine toți medicii sunt idealiști și nu puși pe căpătuială cum îi face sistemul de sănătate din România. Nu salivează cam niciunul după plicuri grase ci ard de dorința de-a face bine. Pentru a-și păstra sufletul pur și coloana dreaptă îndură tot ce înseamnă plecarea.
      • Like 1
  • Si acum ce fac ? tocmai anul acesta, am hotarat sa ma intorc acasa ,in tara mea ,pentru ca am am posibilitatea sa ies la pensie, asa mi au spus la casa de pensii Bacau....... Stiti la ce m am gandit ? exact la lucrul acesta : Ce o sa fac eu cand o sa ma imbolnavesc si o sa am nevoie de cure? Unde gasim noi medici ca acesta care ne a povestit istoria vietii sale (de medic roman plecat in Germania) !!! Minunat !!! Un medic nu numai profesional , si uman ! Eu sunt operator socio sanitar in Italia, si am avut probleme cu sefii ,tocmai pentru excesiva umanitate! Nu este profesional mi au zis........nu trebuie sa i chemi AMORE. Dar eu nu ii chiem asa doar de dragul de ai chiema ,(cum se zice) Eu chiar iubesc lumea ! si apoi imi dau seama daca , la cineva nu place sa l numesti (chiemi ) asa : AMORE ! Lucrand cu persoane varstnice si bolnave , ultimul lucru care dispare este ,afectiunea (l”affetto ) cum zic italianii, asa a spus profesorul de psihologie ,la curs, iar eu simt si ii vad multumiti de asistenta pe care le o ofer. Deci , eu nu sunt medic dar, in putinul meu m am regasit citind articolul acesta ! Iar acasa daca nu o sa fiu norocoasa sa dau de OAMENI ca medicul acesta , DUMNEZEU CU MILA LUI !!!













    • Like 3
  • O lecție de UMANITATE și PROFESIONALISM !
    • Like 2
  • GabiC check icon
    Este corect tot ce ti-a spus medicul ala. Si real. Eu cunosc pesonal (f veche amica) un medic ce a plecat (tot in Germania) din exact aceleasi motive. Vorbesc aproape zilnic cu ea, e interesata de tot ce se intampla in tara (desi are mai bine de 7 ani de cand e plecata) si motivul principal pentru care a plecat este sistemul. Aici avea cabinet propriu cu inca 2 angajat - nu s-ar fi plans de bani- insa mizeria, magariile si umilintele pe care le-a indurat au facut-o sa dea dracului tot business -ul creat aici. Anul trecut si-a vandut si spatiul in care fusese cabinetul. Semn ca nu mai intrevede.vreo inapoiere. Si nici nu crede intr-o imbunatatire a situatiei din tara.
    Un capitol incheiat- chit ca acolo munceste (precum altii) de doua ori mai mult si cu o imagine (deh! Romanca!) Destul de şifonata, chit ca - dupa spusele ei- este probabil cel mai bun si pregatit profesionist din clinică.
    Asta-i cruntul adevar.
    • Like 3
  • Eu am plecat din același motiv in 1986 și sint demn și f fericit , felicitări și ție !!!
    • Like 0
  • Unul dintre cele mai bune articole citite pe Republica, frumos descris in cuvinte, cuvinte incarcate de semnificatie si realism, Tara asta a pierdut categoric un om, medic. Si din pacate nu este unica pierdere. Dupa ce am citit asa ceva, parca uit de reclamele tot mai frecvente si articolele neispirate.
    • Like 4
  • Si eu regret ca nu am plecat, la timp, din țară. Am tot visat la asta, am tot amânat. După '989 am sperat, puțin timp, că va fi altceva, mai bine. Am fost un naiv. Acum, zilnic îmi reproșez că nu am plecat. E mult prea târziu. Sunt obligat să-mi sfârșesc viață dintr-o cloacă a hoției și batjocorii, cu javre care să-mi hotărască viața pe care să o duc. Niste trădători și vânzători de țară, niște lingăi ai liftelor străine ce i-au mituit ca apoi să-și facă mendrele pe spinarea noastră. Au furat și ruinat 28 de ani, iar acum singura lor preocupare este să se pună la adăpost de repercusiunile legii și să-și păstreze hoțiile. Acum, spre sfârșitul vieții, trăiesc cu scârbă permanentă față de tot ce înseamnă stat si instituții.
    • Like 9


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult