(Foto: news.ro)
Românilor le place să creadă că sunt un popor ospitalier, sau așa am fost învățați la școală - „cât suntem încă pe pace, eu îți spun «bine-ai venit»”. Pe 16 ianuarie 2018, România a dat dovadă de o „ospitalitate” schizoid-masochistă.
A venit în România primul-ministru al Japoniei (prima vizită niponă la acest nivel din istorie!) și a fost întâmpinat la aeroport de doi secretari de stat, iar întâlnirea dintre prim-miniștrii României și Japoniei a fost anulată din lipsă de prim-ministru român.
Japonezii sunt extrem de politicoși și să spargi bariera politeței afișate necesită ceva minte și cunoaștere. Să traduc în română această situație: este ca și când ai invita la masă pe cineva și nu i-ai da de mâncare, în schimb l-ai înjura de mamă vreo două ore.
Partea română, aflată în plină degringoladă politică, a încercat să dreagă busuiocul, invitându-l pe Shinzo Abe să viziteze Muzeul Satului, unde i-a fost oferit în dar un nai. Desigur, fix de asta a venit premierul celei de-a patra puteri economice din lume în România - n-avea nai.
Un pic de context:
La începutul lui decembrie 2017, a fost semnat acordul de liber schimb între UE și Japonia. Shinzo Abe a făcut o vizită extinsă în Europa acoperind șase țări din Europa de Est - cinci membre UE (Estonia, Letonia, Lituania, Bulgaria și România) plus Serbia.
Vizita delegației japoneze, în frunte cu primul-ministru Shinzo Abe, a avut două linii directoare: (1) cooperarea pe aspecte de securitate - de exemplu în Estonia delegația japoneză a vrut să preia expertiza în domeniul securității cibernetice. (2) găsirea de noi oportunități de afaceri - că doar acordul de liber schimb între UE și Japonia trebuie fructificat.
E drept că afaceriștii japonezi sunt vicleni și niște negociatori feroce, dar asta nu e un motiv să nu discuți cu ei. Mai ales că Japonia are o populație de 127 de milioane de oameni cu venituri mari - un PIB/locuitor de 39.000 dolari.
Poate cifrele economice și mizele unei vizite de stat nu sunt apetisante, dar asta nu le face a fi neimportante.
Prin „ospitalitatea” arătată delegației japoneze, România a reușit performanța de a se șterge singură de pe harta intereselor Japoniei (a 4-a putere economică globală).
Unii vor spune că „vizita a fost un succes" pentru că nu-știu-ce reprezentant japonez a vorbit cu nu-știu-ce reprezentant român. Prostii!
Spuneam mai devreme că japonezii sunt politicoși, foarte politicoși. De exemplu, vizita neplanificată la Muzeul Satului, cauzată de lipsa unui prim-ministru în funcție al României, a fost expusă de Shinzo Abe în declarația comună de presă cu președintele României, ca „am avut ocazia să cunosc cultura română".
Traducând în română, asta înseamnă: „Am vrut să discut afaceri serioase, doar că n-am avut cu cine. Așa că m-am dus, de nevoie, să văd case țărănești și să descopăr secretele milenare ale olăritului în România".
În cultura japoneză respectul și respectarea ierarhiei sunt esențiale pentru orice fel de relație. Așa că, pe românește, faptul că un delegat japonez a vorbit cu un oficial român este doar un semn de politețe.
E tare greu să „prostești" un afacerist japonez.
Pe partea de cooperare pe aspecte de securitate, probabil, vizita delegației japoneze și-a atins o parte din scopuri. Pe partea economică, per ansamblu, România s-a discreditat în fața Japoniei pentru, cel puțin, următoarea generație. Pentru japonezi, este quasi-imposibil să faci afaceri cu cei care nu îți oferă respectul pe care îl aștepți.
Faptul că PSD are puterea politică și că PSD a devenit „Dragnea inc." nu este chiar o noutate. Dar, ceea ce PSD se încăpățânează să nu priceapă este că România nu este PSD, deci România nu este Dragnea.
România începe să conteze cât de cât la nivel global. Dând cu piciorul la oportunități, România se auto-condamnă la „a fi mică" - „la nivel de Videle".
În politica românească, doar mârșăvia PSD reușește să întreacă incompetența și habarnismul guvernării PSD&ALDE.
Atunci când oportunitatea vine la tine acasă, încăpățânarea de a îți „apăra sărăcia și nevoile și neamul" este - pur și simplu - o dovadă de pură prostie.
Tare prost trebuie să fii ca să dai cu piciorul la noroc!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La 6 februarie 1990, FSN s-a transformat într-un partid politic, pentru a putea candida la viitoarele alegeri.
Cu excepția câtorva ziare, noua formațiune controla toată presa românească, în particular televiziunea controlată de stat, TVR. - In piata e ceata si nu putem transmite -
Demonstrațiile anti-FSN, demarate de partidele de opoziție PNȚCD și PNL, la începutul anului ianuarie 1990, au degenerat într-un conflict violent împotriva autorităților de stat. 12 ianuarie Mazilu se urca pe tanc si striga Jos comunismul - Scoaterea PCR in afara legii - La rândul lui, Iliescu a apelat la clasa muncitoare -
IMGB - să sprijine FSN împotriva aghiotanților pe care i-a numit "forțe fasciste, încercând să destabilizeze țara"
Această chemare a rezultat la sosirea minerilor din Valea Jiului în București, pentru a liniști situația, evenimentele degenerând în primele două mineriade.
În aprilie 1990, la prima conferință națională a FSN, Ion Iliescu a fost ales președinte.
La alegerile din 20 mai 1990 partidul a obținut 66,31% din voturile pentru Camera Deputaților, cu majorități covârșitoare în județele
Teleorman (87,15%),
Botoșani (86,79%),
Vaslui (86,10%),
iar candidatul partidului la președinție, Ion Iliescu, a fost ales ca Președinte al României, din primul tur de scrutin
(cu 85% din voturile electoratului),
prima și ultima dată în istoria postcomunistă cînd nu a existat un al doilea tur de scrutin.
Ca urmare a primelor alegeri libere din mai 1990, Ion Iliescu l-a desemnat drept prim-ministru al Guvernului României pe Petre Roman(acum mare PNL ist) fiul comunistului Valter Roman.
Drept raspuns fortele democrate - putine la ora aceea - initiaza manifestațiile din Piața Universității, între 22 aprilie și 15 iunie 1990.
Cu o durată de 53 de zile și adunând în jur de 5000 pana la 50.000 de oameni în fiecare seară,
Golaniada ramane ca cel mai amplu protest din istoria României și cea mai mare manifestare anticomunistă din Europa de Est, după căderea Cortinei de Fier.
În dimineața zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 dimineața, forțele de ordine au distrus corturile celor aflați în Piață și au făcut arestări.
Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanți.
În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piața Universității scandând lozincile:
"IMGB face ordine!" și
"Moarte intelectualilor!",
"Noi muncim, nu gândim!".
Asta este raspunsul la toate ce se intampla azi in tara. Astia sunt votantii FSN, FDSN, PDSR, PSD.
si in 15 la bulgari rromii vor fi majoritari. Niciodata romanasii nu au avut initiativa si nu au inceput nimic "de jos", ca natiune, au depins intotdeauna de conducatori, sunt o turma de oi care s-a indreptat in orice directie i s-a spus "de sus", o natiune de executanti. Ultimul sa stinga lumina.
Emigrarea masiva din tara inseamna condamnarea Romaniei la inapoiere. Cine sa mai lupte pentru mai bine, daca toti dau bir cu fugitii la caldurica?
Miserupismul politicienilor români a atins maximul istoric.
{Completare #1}
Dacă cineva se mai îndoia de "patriotismul" politicienilor noştri, acum au în faţă adevărul în splendoarea nudităţii sale. Nu-i interesează altceva decât propriul buzunar! Atât! Ţară, România, Popor sunt VORBE GOALE!
Ţara maimuţelor, asta suntem!
{Completare #2}
Pe politicienii români în doare la bască. Vosganian, spre exemplu, nu vede nimic în neregulă: ”nimeni nu poate cere ca evoluţia politicii interne să aibă ca prim reper evoluţia unor acţiuni de natură protocolară”. {https://is.gd/KMo2rM}
Articolul din Sankei este aici (în japoneză): http://www.sankei.com/world/news/180116/wor1801160036-n1.html