Peste 600 de persoane din blocurile de lângă podul Morandi, care s-a prăbuşit marţi, nu pot intra în locuinţele lor. "Acum cum îi spun copilului meu?", spune Cinzia. De la fereastra camerei sale se vede camionul Basko rămas la un pas de prăbuşire; ieri i-a explicat fiului că nu trebuia să îi fie frică, azi la fel, că nu va trebui să îi fie frică, chiar dacă acasă nu se mai întorc, potrivit Rador, care citează La Stampa.
Clădirile din cartierul Sampierdarena vor fi distruse. Construite după război, se află sub pod, unele sunt lipite de stâlpul care a coborât peste 12 centimetri într-o singură zi şi care continuă să scârţâie. Fără prea multe ocolişuri, primarul din Genova Marco Bucci a spus miercuri seara: "Acele case nu pot fi salvate, pentru că sunt sub un pod care are mari şanse să fie demolat. Prioritatea principală este să avem grijă de sinistraţi".
În prima noapte după dezastru au fost evacuate 400 de persoane, dar miercuri după-amiază erau deja 600. Concediile se termină, iar "zona roşie" se extinde, podul provoacă tot mai multă spaimă. Protecţia Civilă are grijă de cei care nu se pot baza pe rude şi prieteni, iar punctul de primire este Centrul Civic din Via Buranello. Acelaşi cartier, dar puţin mai central.
Unii vor rămâne să doarmă în sala de sport pe saltele, majoritatea vor fi găzduiţi în hotelurile din oraş. În Centrul acestui cartier muncitoresc toţi vorbesc în şoaptă, regula este să se apuce de treabă. La intrare este Michele Castorino, şeful grupării Ligii. "Azi-noapte ne-am descurcat. Dar oamenii se întorc din concedii, cifrele cresc. Noi continuăm să muncim". Gândul tuturor, dar despre care nimeni nu vrea încă să vorbească, este cât timp va fi necesar pentru a găsi o nouă casă pentru cele peste 300 de familii.
Momentan, Protecţia Civilă lucrează cu discreţie. Toţi îi ajută pe toţi, pentru lucruri mici şi mari: mijloace pentru a ajunge la hotel, o sticlă de apă, medicamente, apă pentru câine.
"Am înţeles că nu mă voi mai întoarce niciodată acasă abia azi dimineaţă. Stăteam pe o băncuţă, aşteptând să mă întorc să iau câteva lucruri pentru a-mi petrece o altă noapte pe străzi, apoi a fost făcut anunţul" , povesteşte doamna Cinzia Barabino. Miercuri dimineaţă, rezidenţii din Via Fillak s-au întors să îşi ia obiectele personale din apartamentele lor. La capătul străzii, se vede stâlpul. Este înclinat, provoacă frică. la o coadă nu foarte organizată, cu buletinul în mână, oamenii aşteptau ca pompierii să îi însoţească în grupuri în casele lor. Spre prânz, la 24 de ore de la prăbuşirea podului, li s-a spus că nu se vor mai întoarce niciodată. Bucata de pod rămasă încă intactă ar putea să cadă dintr-un moment într-altul.
Doamna Pina are peste 80 de ani şi este cu lacrimi în ochi. Făcea parte din comitetul care a luptat pentru împiedicarea construirii podului printre case. "Ştiam, ştiam că se va ajunge aici. Dar politica s-a interesat prea puţin de soarta noastră". Îşi scutură capul, se îndepărtează la braţul fiului, care vrea doar să o ia de acolo.
2
0
