1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Delirul PSD călare pe un morman de minciuni

17 decembrie 2018

Liviu Dragnea a atacat și amenințat în voie, din nou, pe toți cei care nu îl lasă să scape de problemele penale și iarăși nu a fost nimeni să-i taie microfonul.

https://p.dw.com/p/3AE5l
Liviu Dragnea
Imagine: picture-alliance/AP Photo/A. Alexandru

Duminică seară, în plin delir naționalist, antieuropean și manifest șovin al lui Liviu Dragnea și al colegilor săi din PSD, postul de radio Digi FM a luat decizia de a întrerupe transmisiunea în direct, pe Facebook, a discursului rostit de șeful PSD la Conferința Națională a Partidului Social-Democrat, tocmai pentru că acesta nu mai avea coerență politică, ci se transformase într-o înșiruire de învinuiri fără probe. ”Noi credem în mesaje responsabile, în acuzații probate, în maturitate politică și în maturitatea meseriei de gatekeeper, de selector al mesajelor care au relevanță pentru interesul public”, a comentat șeful știrilor Digi FM, Lucian Cambeșteanu.

De aproape doi ani, discursul coaliției PSD/ALDE incită insistent la ură socială. De 23 de luni și cîteva zile, această combinație politică aflată la putere în România administrează afacerile țării într-o atmosferă de totală opacitate decizională și a ridicat incertitudinea la rang de program de guvernare.

Pentru fiecare promisiune electorală neîndeplinită, pentru fiecare eșec legislativ, pentru fiecare kilometru de autostradă neconstruit, pentru fiecare salon de spital părăginit, pentru fiecare copil mort în maternitate, pentru fiecare victimă a delăsării instituțiilor statului, pentru toată neputința sau indolența coaliției de guvernământ există un ”vinovat” din afara coaliției de guvernământ.

Există statul paralel. Există Soroș. Există multinaționalele. Există ROBOR. Există jurnaliștii incomozi ”cu ce mă ajută pe mine asta, domnișoară?”. Există Uniunea Europeană, există opoziția, există #haștagrezist. Există președintele care are tupeul să ceară Curții Constituționale să își facă treaba. Există băncile, există minoritățile, Cioloș, diaspora și fetele alea două care construiesc un spital din donațiile anonimilor, există conspirație peste conspirație peste conspirație.

De 23 de luni și câteva zile, aleșii PSD/ALDE nu reușesc să treacă prin Camera Deputaților și Senat normativele necesare aducerii României în secolul 21. Singura lor preocupare este să iasă la număr când se amendează legile justiției cu articole care să le șteargă păcatele cu diagnostic penal - lor, tuturor, acoliților lor din țară, dar mai ales liderilor celor două grupări politice și aliaților care le proptesc numeric majoritatea parlamentară, atunci când aceasta se clatină.

De 23 de luni și câteva zile, orice măsură adoptată de Guvern nu se anunță în conferințele de presă de la Palatul Victoria, ci în intervenții în direct ale premierilor, miniștrilor și consilierilor cu condamnări penale la televiziunile prietene - cam trei la număr. Rolul gazdelor în ale căror emisiuni intervin este de a pune întrebările convenite dinainte cu aparatele de comunicare și imagine ale partidelor, întrebări care permit intervievaților să conducă discuția conform punctajelor de partid ale momentului.

Electoratelor pesedist și ALDE (despre care se spune că este compus din alegători pesediști cărora le este rușine să voteze cu PSD) le sunt dedicate mesajele de genul celui transmis ieri, de la Consiliul Național al Partidului Social-Democrat, de baronul vrâncean Marian Oprișan: ”PSD reprezintă poporul român şi dacă vrei să trădezi PSD, trădezi România, guvernarea, idealurile colegilor tăi”. La electoratul captiv PSD/ALDE prinde repetiția până la saturație a acelorași marote vehiculate cu fiecare ocazie de Liviu Dragnea. Vorbe mizerabile ce amintesc de un Slobodan Miloșevici declamând că nimeni, niciodată nu va mai lovi vreun sârb, chiar înainte ca Balcanii să plonjeze într-un lung deceniu de războaie pentru care sârbii încă le mai plătesc rate. Populisme cu efect întârziat ale unor personaje ajunse la capătul resurselor politice, dar la începutul delirului. Astfel de atacuri furibunde, pentru uzul și excitarea propriului electorat, au fost folosite de la sfârșitul anilor 20 și până spre jumătatea secolului trecut pentru concentrarea puterii în mâna unor criminali. Același discurs a diabolizat populațiile din Caucaz când serviciile secrete se străduiau să-i deschidă cale spre puterea absolută lui Vladimir Putin. Același limbaj inoculează frica în cetățenii Turciei, în contemporaneitatea noastră. Același tip de mecanică a emoțiilor stă la baza întregului fenomen fake news, care a ajuns să răvășească respectul și încrederea de sine ale Occidentului.

Primul și cel mai puternic instrument de izolare a acestui fenomen toxic ar fi restrângerea căilor de propagare a acestor mesaje. Teoretic, lucrurile ar fi simple: în fața diatribelor manipulatoare ale lui Liviu Dragnea și acoliților acestora, microfoanele ar trebui închise și camerele de filmat stinse. Oricum, niciodată, nimic nu este nou în discursurile acestora: aceleași acuzații pentru care, în 23 de luni și câteva zile, nu au reușit să producă nici un fel de probe.

Dar izolarea asta, a hienelor de la putere, nu se va întâmpla.

De la începuturile presei, patronii de publicații au avut grijă să le pună jurnaliștilor în vedere că orice tentativă de răzvrătire sau organizare sindicală încheie orice raporturi de muncă. Jurnaliștii au fost ”dresați” să țină cu dinții de ceea ce au și să se ferească de proprii colegi. Apoi, în timp, patronii care au ridicat primele instituții media de după revoluție au devenit ei înșiși actori ai marii corupții, în vreme ce jurnaliștii au ajuns pe drumuri. Cu rare excepții, în România nu a existat solidaritate de breaslă față de jurnaliștii umiliți de politicieni nici în trecut, nici recent. Nu există, de fapt, o breaslă. Există jurnaliști, există slujbașii în solda patronilor și există manipulatorii la suprapreț, spălătorii de cadavre ai spălătorilor de bani furați de la stat. Practic, nu ai cu cine impune blocadă în calea acestei beții combinate într-un malefic cocktail de extreme populiste, unele suveranist-fasciste, celelalte naționalist-comuniste. Chiar dacă România nu este încă în situația Ungariei, unde presa este oficial în subordinea Guvernului, prea multe personaje care ocupă o parte destul de vizibilă din scena media românească au în fișa postului devotamentul față de patron mai presus decât respectul pentru meseria de jurnalist. Pe care, de fapt, nu o profesează, ci o abuzează. Acești oameni vor fi mereu breșele prin care se va revărsa peste România minciuna.

Cristian Ștefănescu DW Română
Cristian Ștefănescu La DW din 2000, Cristian Ștefănescu scrie despre actualitatea românească și despre teme europene.