Foto: Guliver/Getty Images
Răul s-a banalizat. Face parte din cotidian, stă cu noi la masă, îl respirăm, ne-a intrat în plămâni. Trăim în concubinaj, se pot spune deja prea puține lucruri în legătură cu acest subiect. Se știe însă că ne impresionează doar catastrofele din apropiere, cele de care ne simțim legați într-un fel sau altul. Cultural sau social. Cele de la mii de kilometri ne lasă rece. Foarte rar se mai văd reacții la tragedia zilnică a celor care încearcă să vină în Europa în bărci de plastic, la epurările etnice din Myanmar sau la comemorarea care a avut loc acum câteva săptămâni în Ruanda, acolo unde în anii '90 au murit aproape un milion de oameni sub gloanțe și săbii în trei luni de zile.
Am văzut aseară texte indignate. „Ne doare mai mult Notre Dame decât copilul care a murit în fosa septică” – am văzut pe multe pagini acest mesaj. Îndreptățit într-un fel. Cultural, simbolistic, mediatic, incendiul catedralei de la Paris este un șoc.
Copilul mort în fosa septică este trecut cu vederea – din păcate suntem cu toții spectatori la fenomenul banalizării – într-o Românie în care orice subiect nu trăiește mai mult de trei zile. Șpăgile din Sănătate, șobolanii din spitale, mizeria din saloane, cearșafurile nespălate, profesorii care bat, urechesc, tund și „educă” elevii cu pumnul, corupția, furtul, zecile de milioane care se scurg în vile și moșii, prin Madagascar și Brazilia, cloaca politică, violurile, crimele pasionale, violența domestică, „vasluizarea” societății în general și-n particular, cozile de zeci de kilometri pe șosele făcute în comunism, clădirile care ne vor strivi în cazul unui cutremur, cazurile de popi homosexuali și pedofili, țățismul, mârlănia, bizonii, nostalgiile pentru un trecut din care parcă nu mai putem ieși – toate aceste lucruri ne-au imunizat și ne-au scurtcircuitat reacțiile în fața tragediilor noastre.
Orice turn care va cădea în viitor, orice avion căzut în mâini teroriste, orice eveniment de pe alt meridian, ne vor impresiona mult mai mult decât crimele, violurile și nedreptățile naționale. Pentru că ale noastre au pătruns deja în bagajul genetic. Dorm cu noi în pat. Le vedem zilnic în piață, la serviciu, la televizor și pe net. WC-ul din curte și corupția au devenit simboluri naționale. Mai avem puțin și ne vom mândri cu ele. Catedrala de la Paris nu arde în fiecare zi. Poate și din acest motiv pozele cu flăcări sunt virale, iar copilul mort în fosă e inexistent.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cică acceleratoarele de particule ne vor spune dacă Universul e ordonat sau neordonat. La ce ne ajută nu se spune. Evident, satisface o curiozitate, dar curiozitatea COSTĂ. Cifre de ţi se ridică părul de pe cap.
Când e să reclădim o bijuterie a artei gotice strâmbăm din nas, dar acceleratoarele de particule sunt foarte ok, că doar Ştiinţa e noul Dumnezeu.
Curiozitatea asta nu ţine loc de case şi sisteme de canalizare în locuri ale planetei în care se înregisterază sute de decese. Nu ştiu cum, dar parcă tehnologia s-a adunat doar într-o parte a planetei. În altă parte nu prea putem vorbi de tehnologie.
Je ne suis pas Notre-Dame...
Doamnă/domnișoară, eu așa sper!!
Bănuiesc că e o greșeală în mesajul dvs (și mai e una, aia cu ”bolizii”)..
Țin mult la limba română însă mi s-a întîmplat și mie să fac greșeli ”groaznice” (adică din cele care schimbă fix pe dos sensul mesajului).
Dacă vă asumați greșelile, vă propun, (ca formă de penitență, dacă doriți), să folosiți diacriticele în toate mesajale pe care le veți scrie pe viitor în limba română.
Nu există scuze de genul ”nu am pe tastatură acele litere”. În funcție de sitemul de operare folosit, căutați pe Google cum puteți activa ”tastatura românească” (nu vă speriați, veți putea comuta între multiple stiluluri cu o combinație de taste - de genul Alt+Shift).
Dacă ar ieși masiv la vot, bineînțeles. Lăsându-i deoparte pe toți aceștia, trei milioane de o parte și trei de alta, să spunem, românii cu drept de vot sunt vreo 19 milioane, deci restul de 13 ar putea să aleagă și președintele galaxiei, dacă și-ar pune mintea.
Dacă....
Si eu tin chiar foarte mult la limba mea ( chiar daca sunt din Vaslui ) si cred ca ii patrund tainele in profunzimea ei. Dar, cum mai cred ca oricine poate gresi , astept sa ma luminati, pentru ca eu chiar nu inteleg unde este greseala. Nici cu bolizii.
In problema diacriticelor...cu toata jena acestei impenitente, voi continua sa nu le folosesc, pentru ca eu lucrez la calculator cu tastatura engleza, si , in mici pauze, mai comentez. Nu-mi este comod sa o schimb ,si nici nu am aceeasi viteza , care-mi permite prezenta in comentarii ,din cand in cand. Dvs., ca autor de articole, intr-adevar, nu va puteti permite asta.